FANDOM


Eroare în script Comani este o localitate în județul Olt, Muntenia, România.

Format:Ciot-ro-ot

“Erau Comănenii Boieri din Cămani” spunea Iorga în “Studii și documente”, dar erau Comănenii boieri din Comani Olt. Din documentul emis la curtea Domnească la 19 martie 1630, Leon Tomșa Voievod (1630-1632) dă parte din moșiile de la Comani lui Bunea Logofătul, celelalte părți fiind ale lui Stoica Clucerul. La 1 iulie 1697, în vremea lui Constantin Vodă Brâncoveanu s-a emis o carte către Teofil, egumentul Mănăstirii Comani-Olt, ca să meargă cu boierii Domnului să îndrepte hotarul dintre Comani și Drăgănești. Istoricul Ion Ionașcu preciza că mânăstirea Comani exista la 1697 și că de la această dată și până la 1785 a fost sub conducerea boierilor Comăneni. Aceștia urmând moda vremii închină mânăstirea Comani mitropoliei. În acest fel ia ființă schitul Comani de care vor ține moșiile din Comani, Drăgănești, Stoicănești și Mărunței. În anul 1690, Matei Cel Căpitan Comăneanu este însărcinat de Vodă să iasă cu slujitorii împotriva tătarilor, chemați de turci pentru un război cu imperialii. Comăneanu era chemat „să stea și să păzească de stricăciunile tătarilor și să nu robească pe cineva și să nu răpească ca niște lupi oamenii”. La începutul secolului al XVIII-lea satul se afla în stăpânirea Slugerului Constantin Comăneanu și maria Comăneanu. La 10 noiembrie Slugerul Comăneanu vinde moșia Comanilor lui Matei Slugeu, care la rândul lui îi dă lui Dumitrașcu Obedeanu. De la Obedeanu moșia Comanilor ajunge la Matei Comăneanu frate cu Radu Comăneanu. În același veac era la Comani Velisare Leontopol și stăpânea o parte din moșia comanilor, parte din câmp, parte din vii, cu terenurile cele vechi numite „Crivina peste Olt” sau „Plopii Comani”. Mai târziu Leontopol va cumpăra o parte din moșiile Ghimpați, Râșnița și Zăvoiul. De la Leontopol va cumpăra o parte din moșii Ion Mărgăritescu. În catagrafia de la 1841 se menționa că la Comani se află un schit și în jurul lui un sat unde erau patru cârciumi, două mori de apă și două vii. Schitul avea 11 familii de robi. Din aceștia sunt amintiți: Burcel, Marin Lin, Ion Vătafu, Ion Fieraru, Ion Marin, Lin Coadă Rotaru. În 1863 la Comani a luat ființă școala care în vremea revoluției din 1848 a fost închisă. După evenimentele revoluției anului 1848 a avut învățător plătit de locuitorii satului cu 28 de lei lunar. Din 1861 învățătorii au început să fie plătiți de stat. Primul învățător a fost Guila Vlad urmat de Niță Marin și Ion Popescu. Satul Comani a devenit comună prin legea rurală din 31 martie 1860. La acea dată număra 320 de familii, care locuiau în 316 case. Comuna Comani făcea parte din plasa Sîiului de Jos. La 1895 în Comani trăiau 1360 locuitori din care 600 capi de familie (660 de bărbați și 700 de femei) care locuiau în 380 de case, din care 200 erau bordeie. Ocupația principală era plugăritul, cultura viei și grădinăritul. În afară de români mai erau 10 bulgari și 50 de țigani. În comună lucrau 3 cojocari, 5 cizmari, 4 croitori și 15 fierari. Comuna era străbătută de șase străzi paralele de la vest la est. Comănenii își desfăceau mărfurile pe piețele din Drăgănești, Caracal și Slatina. Marea parte a populației satului o avea schitul Comani format din 419ha din care 118ha pădre. În vremea lui Alexandru Ioan Cuza au fost împroprietăriți țăranii de la Comani cu 1483ha. Toată moșia Comanilor în acea vreme număra 4432ha. Locuitorii posedau 200 de cai, 1600 de boi, 800 de porci, 150 de bovine, 2500 oi, 50 capre. În comună erau două biserici: una Schitul Comani, întreținută de sat și deservită de doi preoți, zidită în 1833 cu cărămidă din biserica mânăstirii care intrase în ruină, a doua era biserica Sf. Împărați Constantin și Elena zidită de Gheorghe Comăneanu. În marele război pentru întregirea neamului din rândul comănenilor au căzut la datorie 141 de ostași. În bătălia de la Oituz și-au pierdut viața printre alții, și frații Gaiță: Ilie, Constantin, Marin, Florea și Ion. În 1950 la Comani a luat ființă prima întovărășire agricolă cu 36 de membrii și cu o suprafață agricolă de 85ha. Mai târziu, la 18 iulie 1956 a luat ființă prima cooperativă agricolă pe bază de rentă având 24 de familii și o suprafață agricolă de 67ha. În data de 19 aprilie 1960 s-a înființat Cooperativa Agricolă de producție cu 236 de familii și o suprafață agricolă de 558ha. Comuna Comani în anul 1968 a devenit suburbie a orașului Drăgănești-Olt. Satul Comani, alături de Drăgănești-Olt se află în permanență într-un proces de urbanizare. În Comani există rețea de apă, străzi cu trotuare, o stradă principală asfaltată și o rețea telefonică racordată la centrala orașului. Asistența sanitară este asigurată de un dispensar urban. În dreptul satului Comani se află Hidrocentrala Drăgănești-Olt. Această hidrocentrală împreună cu celelalte edificii industriale aflate între Comani și Drăgănești-Olt creează un profil urban vechiului sat. Odată cu tânărul oraș Drăgănești-Olt înființat prin decretul Consiliului de Miniștrii de la 31 august 1968, comuna Comani a fost declarată suburbie a orașului Drăgănești-Olt. http://www.draganesti-olt.ro/

uk:Комань (Румунія)

Community content is available under CC-BY-SA unless otherwise noted.