Format:Cutie așezare
Viișoara, mai demult Agârbiciu (în Format:Hu, în Format:De) este o comună în sud-estul județului Cluj, în preajma orașului Câmpia Turzii, alcătuită din două sate: Viișoara și Urca.
Date geografice[]
Comuna Viișoara este așezată pe malul stâng al râului Arieș, în depresiunea Turda - Câmpia Turzii, la 42 km de Cluj-Napoca și 2 km de Câmpia Turzii.
Clima este temperat continentală conform reliefului predominant de deal.
Toponimie[]
De-a lungul timpului Viișoara apare menționată sub mai multe denumiri:
- 1318 Sarcedosi de Egwibeg [1]
- 1322 Sacerdos de Egwibeg
- 1334 Equrbeg
- 1339 Villa Egerbeg
- 1367 Poss Egerbegh
- 1388-1407 Poss Egerbegh
- 1450 Egvorbegh
- 1504 Via que Egerbegh
- 1582 Egerbegy
- 1750 Agribicis
- 1825 Agirbits
- 1839 Agribyts
- 1850 Egerbits
- 1854 Egerbegy, Erlemdorf
- 1911-1919 Aranyosegerbegy
- 1919-1925 Agârbiciu
- Din 1925 Viișoara
Istoric[]
Viișoara apare menționată din 1318, sub denumirea de Egerhegy [2]. O primă așezare, datată anul 957-960 a existat aici, pe podișul Lopoșei [3], la jumătatea secolului XII o altă așezare se presupune a fi existat pe coasta dealului Bărbosul, în timp cele 2 așezări unindu-se și ducând la formarea actualei localități.
Cele mai vechi descoperiri arheologice găsite pe teritoriul comunei Viișoara datează din neolitic (anii 2700-2100 î.C.), fiind localizate pe malul stâng al râului Arieș - topoare de piatră șlefuită și diverse fragmente de ceramică (în zona actualei vetre a satului).
La poalele dealului Bărbosul au fost descoperite obiecte și fragmente ceramice celtice, datate app. 1700-1150 î.C. (epoca bronzului). Tot din această perioadă s-au găsit în Urca în grădina unui locuitor urme din ziduri romane de piatră, țigle și cărămizi romane.
Din perioada romană au fost descoperite numeroase obiecte - în podgoriile Dealului Bătrân s-au găsit cărămizi, țigle, fragmente de piatră, o monedă datată perioada Hadrian, precum și un altar al lui Jupiter, la marginea Dealului de Foc au fost găsite diverse fragmente de ceramică și o monedă, în alte locuri au mai fost descoperite diverse fragmente ceramice. monezi și alte obiecte datate acestei perioade [4].
De-a lungul timpului localitatea va apărea menționată sub diverse denumiri (vezi Toponimie), ea fiind și proprietate a unor diverse familii - cea de Luncani, Brănișa, Chiend, actualul Plăiești din comuna Moldovenești, respectiv Hădăreni - familiile Urkund, Figeti, Gerendi, Totpronsi, Csanyi.
Cronologie istorică[]
1570-1580: Biserica Romano-Catolică de pe Dealul Morii va fi transformată în cetate apărată. Cetatea va fi cucerită în 1619 de oastea lui Gabriel Bethlen. Localitatea va fi declarată oraș, beneficiind de o serie de avantaje și beneficii.
1602: După ce învinge satele Boian și Bolduț, generalul Gheorghe Basta va fi învins la marginea Viișoarei.
1617: În anul 1617 principele Transilvaniei Gabriel Bethlen colonizează aici 36 familii de curteni, după ce satul fusese devastat și distrus.
1619: Localitatea este declarată din nou oraș, ulterior pierzându-și din nou acest statut. În perioada 1714-1774 redevine oraș, din ordinul împăratului Carol al VI-lea.[5]
1705: Odată ajuns în localitate, Francisc Rákóczi va convoca Dieta de la Alba Iulia, unde urma să fie proclamat principe [6].
1714-1744: Populația Viișoarei atinge 2.200 de suflete.
1763: La Agârbiciu este cantonat un detașament militar, condus de generalul imperial Buccow.
1831: Satul are 1.189 locuitori [7]
1850: Localitatea este târg și are 2.463 locuitori, aparținând Districtului Militar Cluj, circumscripția Vințu de Sus, Cercul Vințu de Sus [8].
1848: Revoluția atinge și această zonă, existând numeroase conflicte și violențe îndreptate împotrive românilor [9]. Ștefan Dembrian, protopop al Turdei adresează pe 24 aprilie 1848 o scrisoare episcopului Andrei Șaguna, în care îi descrie situația, inclusiv amenințările cu moartea pe care el personal le primise. Șaguna va transmite o scrisoare către conducerea comitatului Turda în care va solicita rezolvarea acestor probleme, scrisoare rămasă fără răspuns.
1850: Ioan Rațiu devine practicant în Agârbiciu, asistându-l pe subcomisarul Botta[10]. Ulterior va părăsi localitatea pentru a studia la Viena.
1883: La Turda se înființează Banca Populară Arieșeană. Printre acționarii fondatori se numără și unii locuitori ai Viișoara, respectiv bisericile greco-catolică și ortodoxă.
1918: Are loc Marea Unire. Reprezentanți ai Viișoarei se vor deplasa la Alba Iulia pentru a fi prezenți la eveniment. Atmosfera acelor zile este descrisă astfel[11] [12]:
1925: Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai se unesc, ducând la formarea actualei Câmpia-Turzii. Inițial Viișoara era inclusă în noua localitate, autoritățile decizând în final ca Viișoara să rămână localitate de sine stătătoare.
1925: Are loc marea inundație, provocată de râul Arieș. O mare parte din sat este distrus.
1939: Datorită numărului mare de animale existent aici, se decide înființarea unui târg periodic de animale la Viișoara.
1944, mai: La Viișoara se înființează o cantină pentru cei evacuați din Moldova și Basarabia.
1944, septembrie - octombrie: Armata horthyistă ocupă satul Viișoara. Au loc un număr de violențe împotriva locuitorilor români, culminate prin masacrul din Petrilaca, unde sunt uciși sub un pod 18 copii și părinții lor (vârste între 7 săptămâni și 36 ani)[13][14]. În lunile următoare localitatea va fi eliberată de armata română și cea sovietică, în urma unor lupte însângerate.
1946: Viișoara este catalogată drept comună rurală de categoria I, prin decizia 1949 din 8 aprilie, a prefecturii Turda.
1949: Are loc naționalizarea. La Viișoara va fi confiscată moara "Vasinca Ioan și frații Solomon"
1952: Colectivizarea forțată a agriculturii atinge și Viișoara. Cei care se vor opune vor fi arestați și întemnițați.
Demografie[]
Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel:
| Recensământul[15] [16] | Structura etnică | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Anul | Populația | Români | Maghiari | Germani | Rromi | Alte etnii | ||
| 1850 | 2.951 | 1.431 | 1.232 | 3 | 271 | 14 | ||
| 1880 | 3.130 | 1.468 | 1.263 | 8 | 391 | |||
| 1890 | 3.471 | 1.697 | 1.401 | 74 | 299 | |||
| 1900 | 3.564 | 1.832 | 1.617 | 2 | 113 | 0 | ||
| 1910 | 3.833 | 2.111 | 1.539 | 1 | 182 | 0 | ||
| 1920 | 3.839 | 2.191 | 1.569 | 79 | ||||
| 1930 | 4.673 | 2.772 | 1.775 | 67 | 59 | |||
| 1941 | 5.226 | 3.384 | 1.639 | 10 | 193 | |||
| 1956 | 5.551 | 3.510 | 1.637 | 403 | 1 | |||
| 1966 | 6.924 | 4.833 | 1.929 | 162 | 0 | |||
| 1977 | 7.098 | 4.951 | 1.811 | 335 | 1 | |||
| 1992 | 6.003 | 4.168 | 1.535 | 299 | 1 | |||
| 2002 | 5.852 | 3.858 | 1.417 | 1 | 574 | 1 | ||
Lăcașuri de cult[]
- Biserica Reformată-Calvină (1799). Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.
Obiective turistice[]
- Rezervația "Dealul cu Fluturi".
Date economice[]
Terenul agricol totalizează 5600 ha, iar cel arabil 3600 ha. Economia este preponderent agrară (legumicultură și zootehnie).
Personalități[]
- Mircea Dragoș Biji (1913-1992), statistician, membru corespondent al Academiei Române.
- Silvestru Moldovan (1861 - ?), scriitor, publicist și luptător pt. drepturile românilor
- Vicențiu Valentin Orăsan (6 decembrie 1874 - 31 martie 1961), preot, învățător
- Ioan Vescan (22 august 1877 - 30 martie 1946), avocat, primul prefect român la Tg. Mureș
- Ioan Bozdog (4 august 1891 - 14 aprilie 1967), profesor, publicist, politician
Bibliografie[]
- Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (2003). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-864300-7
- Dan Ghinea (2000). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4
- Mihail Chiorean, Eugen Vescan, Valentin Vișinescu, Viișoara, studiu monografic, Editura Casa Cărții de Știință, 2000, Cluj-Napoca, ISBN 973-686-082-5
- Ion Horațiu și colaboratorii, Repertoriul arheologic al județului Cluj, 1992
- George Bariț, Părți alese din istoria Transilvaniei, vol. I, 1993
Vezi și[]
- Biserica de lemn din Viișoara
- Lista monumentelor istorice din județul Cluj
Legături externe[]
- Pagina Primăriei
- Rezervația naturală "Dealul cu Fluturi"
- Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană
Note[]
- ↑ preotul Agvibegului
- ↑ Chiorean, p. 7
- ↑ Chiorean, p. 8
- ↑ Ion Horațiu și colaboratorii, Repertoriul arheologic al județului Cluj, 1992
- ↑ Chiorean, p. 17.
- ↑ George Bariț, Părți alese din istoria Transilvaniei, vol. I, 1993
- ↑ Chiorean, p. 45.
- ↑ Chiorean, p. 45
- ↑ Chiorean p. 20-21
- ↑ Foaia Poporului, nr3. 43/1896
- ↑ Chiorean, p. 27
- ↑ D. Preda, V. Alexandrescu, C. Prodan, În apărarea României Mari, Ed. Enciclopedică, p. 126
- ↑ Chiorean, p. 31-32
- ↑ Gh. I. Bodea, Podul de sânge, Editura Carpatica, 1996, p. 23
- ↑ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate
- ↑ Structura etno-demografică a României
Format:Comune-Cluj
es:Viişoara